In spatele fiecarui proiect, fiecarui produs pe care noi il folosim, se ascunde o poveste.

Oameni ambitiosi, sentimente, pasiuni, dezamagiri, minuni de la Dumnezeu si, cateodata lectii de viata, alcatuiesc impreuna o frumoasa poveste de succes.

 Uneori ne este prezentata si cunoscuta tuturor, alteori ramane ascunsa, dar speciala.

Cadouri din inima are o poveste aparte, cu lectii de viata si intamplari deosebite, de aceea dorim sa o impartasim cu voi toti.

Cu siguranta va intrebati "Cine mai sunt si astia?", "De unde asa o idee?", "Ce au ei de gand sa faca de fapt?".

Afla chiar acum povestea noastra si trei lectii de viata pe care le-am invatat si care iti pot schimba viata si tie.

Eu sunt inimioara Iulia, unul dintre oamenii care au creat acest proiect si o sa va spun cum "povestea inelului pierdut" m-a determinat sa realizez acest proiect.

Cred ca fiecare dintre voi a primit cadouri. De valoare. Mai putin valoroase. Din suflet sau din obligatie. Surprinzatoare sau total nesurprinzatoare.

Felul in care le apreciem depinde de cine suntem noi si de asteptarile pe care le avem.

Sunt persoane care pun mai mult pret pe valoarea materiala a lucrurilor, dar prefer sa nu vorbim acum despre ei, pentru ca noi ne adresam in special celor care doresc sa surprinda si sa fie surprinsi, sa daruiasca cu dragoste, sa creeze amintiri de neuitat pentru cei dragi.

Mereu am fost de parere ca nu valoarea materiala a cadoului conteaza, ci felul in care este daruit, insa nu am fost niciodata atat de convinsa incat sa nu mai am mici asteptari.

Nu credeam ca o intamplare ca asta ma poate schimba, dar unele dureri iti ating cele mai sensibile puncte ale tale.

Povestea inelului a inceput acum vreo 5 ani, pe vremea cand eu si sotul meu aveam cateva luni de relatie. Cam vreo 3! Va inchipuiti ca inca nu eram atat de apropiati, deschisi nici pe departe, incat sa vorbim si sa ne spunem gandurile. Insa amandoi am simtit ceva diferit. Ca suntem sortiti sa fim impreuna pentru totdeauna, dar cine dintre noi putea sa fie atat de nebun incat sa o spuna cu voce tare, dupa doar 3 luni?!.

Eu, care incercam sa imi inving latura visatoare din cauza dezamagirilor din trecut? Clar nu!. Insa, sotul meu a fost un barbat curajos.

S-a gandit sa imi arate sentimentele lui in cel mai subtil si frumos mod posibil.

A cumparat un inel.Unul foarte frumos si pentru ca tot vorbeam de valoarea materiala a lucrurilor, nu era unul ieftin, ci unul de brand cunoscut. Dar cui ii mai pasa de asta cand eram atat de surprinsa incat putea sa fie si inelul de la bidonul de ulei.

De cumparat a fost usor, dar cum putea sa mi-l daruiasca… s-a tot gandit, s-a razgandit.

Apoi, intr-o seara, mi-a trimis videoclipul acesta:

Bineinteles ca am fost incantata, dar revenind cu picioarele pe pamant, i-am spus ca asa ceva numai in filme se intampla.

Raspunsul lui, bazat pe planul sau, evident ca a fost unul contradictoriu in care imi spunea ca se intampla si in realitate uneori.

Dar tot nu mi-a fost indeajuns incat sa prevad ce mi se va intampla a doua zi.

Revederea a fost una obisnuita, cel putin la inceput. Mi-a oferit flori. Nimic deosebit, pentru ca asta facea des. Apoi am fost intr-unul dintre locurile noastre preferate. Cred ca fiecare cuplu are un loc  cu multe amintiri, unde se regasesc si se simt mai fericiti. Asa eram si noi, doar ca mi-a atrás atentia cand am ajuns acolo. Il vedeam schimbat si nu intelegeam ce se intampla. Era cuprins de un amalgam de emotii. Vesel, nerabdator, emotionat, speriat, indragostit, un el al carui zambet nu am sa il uit niciodata. Cu o voce calda si tremuranda mi-a spus ca are o surpriza pentru mine. Si totusi nu am banuit asta, pana in momentul in care mi-a intins mainile la fel ca cel din videoclip, mi-a spus ca ma iubeste si ca ma vrea pentru toata viata. Timpul s-a oprit in loc. Cred ca pentru cateva secunde am fost prezenta doar fizic, pentru ca mintea mea derula toate intamplarile si nu ii venea sa creada daca viseaza sau se intampla un lucru pe care l-a visat dintotdeauna. A fost o surpriza total neasteptata, dar atat de dorita. A fost cel mai frumos cadou si cea mai frumoasa promisiune pe care o putea face un barbat indragostit. Pentru mine a valorat mai mult decat cererea in casatorie, care a urmat dupa aproape un an.

Insa, dupa vreo 3 ani, am pierdut inelul. Nu stiu cum, cand, unde, dar parca s-a evaporat de pe mana. L-am cautat peste tot; prin casa, prin haine, pe internet, insa nici urma de el. Am sperat multa vreme de atunci ca il voi regasi, insa cineva s-a hotarat sa il pastreze. Cineva poarta cu el frumoasa noastra  poveste.

Atunci am realizat doua lucruri:

1. Cadoul material este important, dar nu are valoare daca nu este insotit de emotii care sa iti creeze amintiri placute.

Darul material l-am pierdut, insa amintirea despre el, felul in care mi-a fost daruit, va ramane mereu in sufletul meu si asta este cel mai important.

2.Niciodata nu trebuie sa iti insusesti bunurile gasite, ideal ar fi sa contribui la gasirea propietarului. Acel inel valora cateva sute de lei, dar pentru mine era nepretuit, asa ca ar fi bine sa va ganditi la asta cateodata. Nu am avut ocazia sa gasesc bunuri vreodata, insa cu siguranta nu as proceda astfel.

Pe fondul intamplarilor acestora, s-a intamplat ca mama mea sa imi arate un videoclip cu o doamna din alt judet (Bacau mai exact), care livra flori si torturi la domiciliu, rudelor celor care erau plecati din Romania. In Brasov nu exista acest concept, asa ca mama ma sfatuise sa fac si eu asta, avand si o astfel de pregatire datorita facultatii pe care am urmat-o.

Probabil influentata de sentimentele profunde in urma inelului meu pierdut, mi-a venit in minte aceasta idee:

Am spus ca as face asta, dar nu sub acel concept, ci numindu-ma CADOURI DIN INIMA si fiind costumata in inimioara. Astfel, as putea transmite emotii mai frumoase, as aduce zambete pe chipurile oamenilor si as impartasi tuturor importanta felului de a darui. Din inima!

Pe langa asta, cu ajutorul experientei din marketing si design, as realiza videoclipuri personalizate cu amintiri, cu poze, cu mesaje video sau scrise. As avea colaboratori si as oferi oamenilor solutii si idei atunci cand nu mai stiu cum sa daruiasca. Deja aveam totul organizat in minte.

Am cautat pe internet costume, insa nu am gasit ceva asa cum imi imaginam.

Datorita timpului, care nu ne permitea sa ne realizam costumele asa cum ne doream si pentru ca au avut loc si alte evenimente in viata noastra am amanat acest proiect.

Insa, odata cu trecerea timpului a aparut si in Brasov un astfel de concept si atunci am realizat ca scuzele mele pentru care am amanat acel proiect erau alimentate, de fapt, de o teama. Teama ca acest concept nu va fi primit cu bucurie.

Astfel, realizand ca oamenii inca iubesc sa daruiasca si sa surprinda,am hotarat sa nu mai amanam proiectul. Ne-am realizat costumele de inimioara mult visate si am ramas profund uimita de reactia pozitiva a celor din jur. Totodata  avand astfel de cerinte, ne-am marit "echipa', achizitionandu-ne si doua costume cu cele mai iubite personaje Disney, Mickey si Minnie Mouse.

Asa am invatat o cea de-a treia lectie importanta:

3. Niciodata sa nu renunti la visele tale! Realizeaza ceea ce iti doresti oricat de nebunesc ar parea.

Iubesc sa fac surprize si sa aduc fericire pe chipul celor din jurul meu!

Daca si tie iti place sa daruiesti emotii si bucurie, contacteaza-ne!

 

 

Contact

+40734314583

Urmărește-ne pe Social Media

©IuliaCotinghiu